|
- Proporţia
persoanelor īn vārstă de 60 ani şi peste care reveneau la 1000 persoane
adulte a crescut īn ultimii 10 ani de la 269 la 307 persoane, ca urmare a
procesului de īmbătrānire demografică.
- Aproape un sfert
din populaţia rurală a depăşit vārsta de 60 de ani.
- 31% din populaţia stabilă cu domiciliul īn Romānia şi-a schimbat cel puţin
o dată īn viaţă domiciliul.
- Faţă de recensămāntul anterior, a crescut ponderea persoanelor văduve şi
divorţate.
- Īn cadrul populaţiei feminine căsătorite, proporţia celor care se află la
prima căsătorie este de 93,9%.
- 3,8% din populaţie trǎieşte īn uniune consensualǎ, peste jumătate dintre
aceştia regăsindu-se īn mediul rural.
- Numărul mediu de copii născuţi vii care reveneau la 1000 femei īn vārstă
de 15 ani şi peste a fost de 1648, faţă de 1802 copii īn 1992.
- Numărul de copii născuţi vii la 1000 femei este de 1,6 ori mai mare īn
mediul rural decāt īn cel urban.
- Peste o treime din totalul femeilor de 1549 ani (contingentul fertil) nu
născuseră nici un copil.
- 89,5% din populaţia Romāniei sunt romāni, 6,6% - maghiari, 2,5% - rromi/ţigani,
iar germanii şi ucrainenii deţin fiecare o pondere de 0,3%.
- 91% din populaţia ţării a declarat ca limbă maternă limba romānă, 6,7% -
limba maghiară, 1,1% - limba romanes/ţigănească, 0,3% - limba ucraineană,
0,2% - limba germană.
- 86,8% din totalul populaţiei este de religie ortodoxă, 4,7% -
romano-catolică, 3,2% - reformată, 1,5% - penticostală.
- Comparativ cu anul 1992, a crescut proporţia absolvenţilor de īnvăţămānt
superior (de la 5% la 7%), postliceal şi de maiştri (de la 1,9% la 3,0%), a
celor de īnvăţămānt liceal (de la 17,7% la 21,4%) şi profesional (de la
13,6% la 15,3%), ceea ce denotă o īmbunătăţire a nivelului de instruire a
populaţiei.
- Analfabeţii aveau o pondere de 2,6% din populaţia de 10 ani şi peste (īn
scădere faţă de 1992, cānd aceasta era de 3,1%). Aproape trei sferturi
dintre analfabeţi sunt femei.
- Populaţia activă (persoane ocupate şi şomeri) reprezenta 40,8% din
populaţia totală.
- Proporţia populaţiei active ocupate era de 36% din populaţia totală.
- Persoanele care s-au declarat şomeri reprezentau 11,8% din populaţia
activă; din 8 şomeri 5 sunt bărbaţi.
- 40% dintre persoanele inactive sunt pensionari şi 29,4 % - elevi/studenţi.
- La 1000 persoane active revin 1449 inactivi, la femei acest raport fiind
de 1,7 ori mai mare decāt la bărbaţi.
- 29,3% din persoanele ocupate sunt absolvente ale īnvăţămāntului liceal,
22,1% de īnvăţămānt profesional (acelaşi procent regăsindu-se şi la
absolvenţii de gimnaziu), 12,9% au absolvit īnvăţămāntul superior.
- Peste jumătate din populaţia ocupată se concentrează īn ramurile agricole
şi īn industrie (cu ponderi de 28,3%, respectiv 27%).
- Activităţile cu un grad pronunţat de feminizare a populaţiei ocupate sunt
cele de sănătate şi asistenţă socială (78,9%), de īnvăţămānt (72,2%),
financiare (70,3%).
- Peste patru cincimi dintre persoanele ocupate au locul de muncă īn aceeaşi
localitate cu reşedinţa.
GOSPODǍRIILE PE CARE LE FORMEAZǍ
- S-au īnregistrat 7.320.202 gospodării ale populaţiei şi 3900 gospodării
instituţionale.
- Numărul mediu de persoane pe o gospodărie a fost de 2,92 persoane (faţă de
3,07 īn 1992).
- 2 din 5 gospodării sunt alcătuite din 1 şi 2 persoane.
- Peste jumătate dintre gospodăriile populaţiei din urban erau alcătuite din
2 sau 3 persoane; īn rural mai mult de un sfert - din 2 persoane.
- 2 din 3 gospodării ale populaţiei aveau īn componenţă persoane active.
- Aproape patru cincimi dintre gospodăriile populaţiei erau de tip familial,
dintre acestea peste 90% fiind alcătuite dintr-un singur nucleu familial.
- Modelul cel mai frecvent īn gospodăriile populaţiei era cel al
gospodăriilor formate dintr-un singur nucleu familial cu 1 copil.
- Din totalul gospodăriilor alcătuite dintr-un singur nucleu familial,
numărul gospodăriilor de tipul un părinte cu copii reprezenta 12,9% (faţă
de 10,6% īn 1992).
- Aproape două treimi dintre aceste familii aveau īn componenţă un singur
copil, iar o cincime - 2 copii.
LOCUINŢE
- Fondul locativ cuprindea 8.107.114 locuinţe (īn creştere cu 5,9% faţă de
1992).
- 2 din 3 locuinţe au fost construite după 1960.
- Aproape nouă zecimi din locuinţe erau ocupate.
- Suprafaţa locuibilă pe o persoană a crescut īntre cele două recensăminte
de la 11,6 mp la 14,3 mp.
- 7 din 10 locuinţe aveau suprafaţa camerelor īntre 16 - 47 mp.
- Peste jumătate dintre locuinţe se situau īn mediul urban.
- Aproape trei sferturi dintre locuinţe aveau 2 şi 3 camere.
- 97,2% din locuinţe sunt īn proprietate privată.
- Aproximativ jumătate din locuinţe erau dotate cu toate dependinţele.
- Numărul locuinţelor care au toate dependinţele a fost de peste 10 ori mai
mare īn urban decāt īn rural.
- Īn aproape trei sferturi din locuinţe se folosesc gaze pentru gătit (din
reţea publică sau butelie).
- Mai mult de jumătate din locuinţe aveau instalaţie de alimentare cu apă,
numărul acestora fiind de 7 ori mai mare īn urban decāt īn rural.
- Numai 0,5% din locuinţe erau dotate cu instalaţie de aer condiţionat.
... ŞI CL ǍDIRI
- Numărul total de clădiri (de locuit, cu altă destinatie īn care se află
locuinţe şi cu unităţi de locuit īn comun) a fost de 4.848.100, cu 7,9% mai
multe decāt īn 1992.
- Īn mediul rural erau de peste 3 ori mai multe clădiri decāt īn mediul
urban.
- 95 din 100 de clădiri sunt clădiri individuale cu o locuinţă, numărul lor
fiind īn creştere cu 8,5% faţă de 1992.
EVOLUŢIA POPULAŢIEI
- Analizānd īn timp evoluţia populaţiei, se constată că dacă īn perioada
1977 - 1992 s-a īnregistrat o creştere a populaţiei cu aproximativ 1 milion
de persoane, perioada 1992 - 2002 se caracterizează, īn schimb, prin
scăderea tot cu aproximativ 1 milion de persoane2, ajungānd astfel ca īn
anul 2002 să avem o populaţie comparabilă numeric cu cea din 1977.
- Evoluţia populaţiei īn ultimul deceniu a fost influenţată de scăderea
accentuată a natalităţii şi de soldul negativ al migraţiei externe, scădere
care s-a produs īntr-un ritm mediu anual de -0,5%.
- Este de reţinut că, deşi īn deceniile precedente ritmurile de creştere a
populaţiei au īnregistrat valori pozitive, ele s-au diminuat de la 1,1% (īn
perioada 1966 - 1977) la numai 0,4% (īn perioada 1977 - 1992).
Densitatea populaţiei a scăzut faţă de 1992 de la 95,7 locuitori pe
kmp la 90,9 locuitori pe kmp īn 2002. Comparativ cu alte ţări din Europa,
Romānia se situează pe o poziţie medie, avānd o densitate asemănătoare cu
Austria, Croaţia, Slovenia (mai redusă decāt īn ţări precum Ungaria, Franţa,
Portugalia, Danemarca, Elveţia şi mai ridicată decāt īn Grecia, Spania,
Bulgaria, Irlanda, Suedia).
- Pe judeţe, se constată o mai mare aglomerare a populaţiei īn Municipiul
Bucureşti, Ilfov, Prahova, Iaşi, Galaţi, Dāmboviţa, Braşov, Bacău, Cluj şi
Constanţa, īn fiecare dintre aceste judeţe densitatea populaţiei depăşind
100 locuitori pe kmp. Aceste judeţe aveau şi īn 1992 cele mai mari densităţi
ale populaţiei.
Densităţile cele mai scăzute s-au īnregistrat, ca şi īn 1992, īn judeţele:
Tulcea, Caraş-Severin şi Harghita, acestea avānd valori cuprinse īntre 30,2
şi 49,1 locuitori pe kmp. Variaţiile teritoriale ale densităţii se explică
atāt prin evoluţia diferenţiată a fenomenelor demografice, cāt şi prin
factori de natură economică şi geografică.
- Īn timp ce īn 1977 predomina populaţia rurală, īn 1992 şi 2002 majoritară
a fost populaţia urbană. Īn perioada 1992 - 2002 se observă o scădere a
populaţiei urbane, cea rurală cāştigānd aproape 2 puncte procentuale.
Scăderea populaţiei se regăseşte atāt la urban, cāt şi la rural, īnsă
decalajul procentual īntre medii s-a diminuat faţă de 1992 ca urmare a
reducerii mai accentuate a populaţiei urbane faţă de cea rurală, īn special
datorită fenomenului migraţiei interne şi externe.
Īn profil teritorial, īntr-un număr de 15 judeţe se constată aceeaşi
preponderenţă a populaţiei urbane, judeţele cu ponderea cea mai mare a
populaţiei urbane fiind Hunedoara (75,9%), Braşov (74,0%) şi Constanţa
(70,2%). In celelalte judeţe, raportul este invers, populaţia rurală
depăşind pe cea urbană, cea mai mare diferenţă observāndu-se la judeţul
Ilfov (unde populaţia rurală reprezintă 89,8%), urmat de Dāmboviţa şi
Giurgiu (fiecare cu aproximativ 70%).
- Faţă de 1992, ponderea populaţiei urbane a scăzut, atāt pe total, cāt şi
īn majoritatea judeţelor. Se constată totuşi o creştere uşoară a acesteia īn
5 judeţe: Ilfov, Alba, Dolj, Hunedoara şi Vālcea, mai ales prin atribuirea
statutului de oraş unor foste comune şi nu pe seama factorilor demografici.
- Municipiile şi oraşele din Romānia concentrează peste jumătate din
populaţia totală, iar 25 dintre ele au peste 100 mii locuitori fiecare,
populaţia acestora reprezentānd 57,6% din populaţia urbană.
- Dintre municipiile cu cea mai numeroasă populaţie, pe locul īntāi se află
Bucureşti (1926 mii persoane), urmat de Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara,
Constanţa şi Craiova (fiecare cu peste 300 mii locuitori). Aceste 6
municipii cumulează 30,6% din populaţia urbană. Oraşul Băile-Tuşnad are cea
mai mică populaţie din Romānia (1728 persoane). Analizānd evoluţia
populaţiei municipiilor şi oraşelor īn ultimul deceniu se constată că doar
īn 18 oraşe şi īntr-un municipiu s-au īnregistrat creşteri ale populaţiei.
Cea mai mare creştere se īnregistrează īn oraşul Mioveni (fost Colibaşi),
urmată de cea a populaţiei oraşului Topoloveni (peste 1000 persoane). Īn
majoritatea municipiilor şi oraşelor s-au īnregistrat scăderi ale populaţiei,
cele mai ridicate fiind īn municipiile Constanţa şi Braşov (de aproximativ
40 mii persoane).
CARACTERISTICI DEMOGRAFICE
- Structura populaţiei pe sexe, vārste şi după starea civilă exercită o
influenţă determinantă īn evoluţia colectivităţilor umane, atāt prin
implicaţiile sale demografice, cāt şi prin consecinţele economice şi sociale.
♦ Structura pe sexe Sub impactul acţiunii combinate a factorilor
demografici (proporţia pe sexe a născuţilor-vii şi mortalitatea diferenţiată
pe sexe) şi a proporţiei mai mari a persoanelor de sex masculin īn rāndul
emigranţilor, īn 2002 continuă să predomine populaţia de sex feminin,
proporţia femeilor crescānd īn perioada care a trecut de la ultimul
recensămānt.
- Din totalul populaţiei, un număr de 11.112 mii persoane (51,3%) sunt de
sex feminin, iar 10.569 mii persoane (48,7%) de sex masculin.
- Īn perioada 1992-2002, scăderea populaţiei feminine a fost mai redusă
decāt cea a populaţiei masculine, ceea ce a avut ca rezultat accentuarea
decalajului procentual īntre sexe. Astfel, īn anul 2002, la 1000 persoane de
sex masculin reveneau 1051 persoane de sex feminin, faţă de 1034 persoane de
sex feminin īn 1992, respectiv 1029 persoane de sex feminin īn 1977.
- Populaţia feminină se concentrează īn mediul urban īntr-o proporţie mai
mare (53,5% din totalul populaţiei feminine) decāt cea masculină (52%).
- Urmărind evoluţia populaţiei pe sexe şi medii se constată că, spre
deosebire de situaţia din 1977, cānd ponderea populaţiei feminine īn
populaţia din rural era mai mare decāt a celei din urban, īn 2002, ca şi īn
1992, proporţia populaţiei feminine īn populaţia urbană (52%) este mai
ridicată decāt cea a populaţiei feminine īn populaţia rurală (50,5%). Pentru
populaţia masculină situaţia este inversă, proporţia acestora īn mediul
rural fiind mai mare decāt cea din urban.
- Īn profil teritorial, la recensămāntul din 2002, īn toate judeţele femeile
sunt majoritare, īn timp ce la cel din 1992, au existat şi 4 judeţe (Alba,
Galaţi, Harghita şi Tulcea) unde erau majoritari bărbaţii.
♦ Structura pe vārste Mutaţiile intervenite īn structura pe vārste a
populaţiei Romāniei evidenţiază o accentuare a procesului de īmbătrānire
demografică, prin creşterea proporţiei populaţiei adulte şi vārstnice, cu
precădere a celor de peste 60 de ani, paralel cu scăderea numărului şi
proporţiei persoanelor tinere sub 15 ani.
Piramida vārstelor - 1992 şi 2002
Vārsta medie a populaţiei ţării īn 2002 este de 37,3 ani, cu 2,7 ani mai
mare decāt la recensămāntul din 1992 şi cu 4,7 ani faţă de cel din 1977.
Vārsta medie a populaţiei feminine (38,6 ani) este mai ridicată decāt cea a
populaţiei masculine (35,9) şi ca urmare a procesului de īmbătrānire
demografică, comparativ cu 1992, creşterea vārstei medii a fost mai
accentuată la femei (cu 2,9 ani) decāt la bărbaţi (cu 2,5 ani).
- Comparativ cu anul 1992, populaţia īn vārstă de 0 - 14 ani, īnregistrată
īn 2002, a scăzut cu 1361 mii persoane, iar proporţia ei īn totalul
populaţiei a scăzut de la 22,7% la 17,6%.
- Īn aceeaşi perioadă, deşi a scăzut cu 219 mii persoane, ponderea
populaţiei adulte de 15-59 de ani a crescut de la 60,9% la 63%, īn special
datorită scăderii semnificative a ponderii copiilor de 0-14 ani.
- La data recensămāntului s-au īnregistrat īn Romānia 310 persoane centenare,
din care 228 erau femei.
- Īmbătrānirea demografică - manifestată prin reducerea numărului
persoanelor tinere (sub 15 ani), concomitent cu creşterea populaţiei de
peste 60 de ani - este mai accentuată la populaţia de sex feminin. Ponderea
femeilor vārstnice (21,7%) este mai ridicată decāt cea a populaţiei
masculine de aceeaşi vārstă (16,9%), iar numărul femeilor vārstnice este cu
circa o treime mai mare decāt al bărbaţilor vārstnici.
- Fenomenul de īmbătrānire demografică este mai accentuat īn mediul rural
decāt īn cel urban. Aproape un sfert din populaţia comunelor (24,4 %) a
depăşit vārsta de 60 de ani, īn totalul populaţiei feminine rurale proporţia
femeilor vārstnice fiind de 27, 5 %.
- Īn anul 2002 la 1000 persoane adulte reveneau 586 persoane tinere şi
vārstnice, din care copiii sub 15 ani reprezentau mai puţin de jumătate
(47,7%). Tendinţa de reducere īn ultimul deceniu a acestui raport se
datorează scăderii proporţiei copiilor care reveneau la 1000 persoane adulte
(de la 373 īn 1992 la 279 copii īn 2002). Īn schimb, proporţia persoanelor
īn vārstă de 60 ani şi peste care reveneau la 1000 persoane adulte a crescut
de la 269 la 307 persoane, ca urmare a procesului de īmbătrānire demografică.
- Această situaţie se manifestă mai intens īn cadrul populaţiei rurale decāt
īn cea urbană. Astfel, īn 2002, īn populaţia rurală, la 1000 persoane adulte
reveneau 434 persoane vārstnice şi numai 347 persoane tinere, īn timp ce īn
mediul urban raportul de dependenţă al populaţiei tinere este aproximativ
egal cu cel al populaţiei vārstnice.
- Īn 2002, la nivelul ţării, numărul vārstnicilor (de 60 de ani şi peste)
este mai mare decāt cel al copiilor (de 0-14 ani), ceea ce indică o situaţie
demografică dezechilibrată.
Starea civilă legală
- Īn anul 2002 s-au īnregistrat 10384 mii persoane căsătorite, 8597 mii
necăsătorite şi 2700 mii persoane văduve şi divorţate. - Aproximativ 65% din
populaţia căsătorită avea vārste cuprinse īntre 25 şi 54 de ani, 68,4%
dintre persoanele divorţate aveau vārste cuprinse īntre 30 şi 54 ani, iar
din totalul persoanelor văduve 78,2% erau de 60 ani şi peste, incidenţa
acestei stări civile crescānd de la 75 de ani şi peste (care reprezintă
32,7% din total văduvi).
♦ Fertilitatea populaţiei feminine
- Dorinţa tinerelor cupluri de a-şi limita numărul de copii şi stabilirea
unui model familial cu 1 sau cel mult 2 copii a contribuit la reducerea
continuă a numărului de copii născuţi vii. Astfel, numărul mediu de copii
născuţi vii care revine la 1000 femei īn vārstă de 15 ani şi peste a fost īn
anul 2002 de 1648 copii, faţă de 1802 copii īn 1992.
- La recensămāntul din anul 2002, contingentul feminin fertil reprezenta īn
totalul populaţiei feminine de 15 ani şi peste o proporţie de 60,1% (īn
uşoară scădere faţă de anul 1992 cānd era 61,1%), iar femeile cu
fertilitatea īncheiată deţineau 39,9% (īn creştere faţă de 1992 cu un punct
procentual).
- Numărul de copii născuţi vii la 1000 femei a scăzut īn ultimii zece ani
atāt la contingentul fertil (de la 1467 īn 1992 la 1249 copii īn anul 2002),
cāt şi la femeile de 50 ani şi peste (de la 2329 la 2248 copii). Astfel, se
confirmă tendinţa de scădere a numărului de născuţi vii.
- Din totalul femeilor de 1549 ani: 37,8% nu născuseră nici un copil, 49% -
1 sau 2 copii, restul de 13,2% - 3 copii şi mai mulţi.
- Pe medii se constată diferenţieri semnificative īn nivelul fertilităţii
feminine. Atāt la contingentul feminin fertil, cāt şi la femeile de 50 de
ani şi peste, numărul de copii născuţi vii la 1000 femei este mai mare īn
mediul rural decāt īn cel urban (de 1,6 ori).
|